Voi rămîne puţin în atmosfera lumii latino-americane, nu doar pentru că semănăm cu ea, ci şi pentru că acea lume a dat mari scriitori ai secolului XX. Despre unii am vorbit, din alţii vreau să citez acum. Nu înainte de a reaminti cele mai mari nume, unii laureaţi ai premiului Nobel pentru Literatură, care s-au ocupat de dictaturi. Ei sînt, fără intenţia unei ierarhizări, care de altfel nici nu ar fi posibilă: Miguel Angel Asturias, Mario Vargas Lliosa, Gabriel Garcia Marquez, Alejo Carpentier….
Mai vreau să-mi exprim şi admiraţia pentru cel mai mare scriitor pe care îl avem încă în viaţă, cei mai mulţi au plecat fără să observăm cînd şi aproape fără să ne pese. Mă refer desigur, la Augustin Buzura, pe care nu sîntem capabil să îl preţuim cum se cuvine şi asta nu doar pentru că cei care ar trebui să o facă sînt fie invidioşi, fie inclulţi.
Şi eu sînt invidioasă pe domnul Buzura, dar în sensul bun, în sensul că mi-aş dori şi eu să pot scrie la fel de bine ca domnia sa, ori măcar să fac la fel de mult pentru cultura română cît a făcut domnia sa, cu bani puţini şi mult entuziasm. Mă întreb însă dacă mai interesează pe cineva cu adevărat cultura, ori rasa umană trebuie redusă la o turmă ? Pentru că, încet, lipsa de cultură începe să fie încurajată cam peste tot. Însă ceea ce facem noi, modul în care ingorăm valorile pe care le avem reprezintă, din păcate, doar una dintre feţele tăcerii pe care o păstrăm despre toate lucruri grave din viaţa noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu