Iarăşi politica noastră mă face să mă gîndesc la trecut. Dacă ar fi să o iau cronologic, ar cam trebui să vorbesc despre romani, poate despre Iulius Cezar, un mare strateg militar, dar mie nu-mi plac imperiile. Şi dacă tot nu pot evita să amintesc de epoca romană, o voi aminti pe cea de sfîrşit, pe cea care tocmai dădea naştere unui alt imperiu, cel bizantin. Îl voi aminti deci pe Constantin cel Mare, devenit sfînt, pentru că într-o noapte de inspitaţie visase că pe cer apăruse semnul crucii şi însuşi Dumnezeu îi spusese că în numele acelui semn va învinge. Şi învinsese nu doar în bătălia de a doua zi, ci în lupta cu timpul. Pentru că, după acea victorie efemeră, ridicase creştinismul la rang de religie de stat şi făcuse din Constantinopol capitala unui nou imperiu. Iar el şi mama sa aveau să devină sfinţi, pomeniţi secole la rînd în calendarul creştinătăţii, iar oraşul său avea să dea nu doar împăraţi importanţi precum Iustinian, ci şi capodopere ale artei creştine. Şi doar cînd oraşul şi-a uitat principiile, transformînd iubirea în trufie, a căzut în mîinile unui alt imperiul la fel de trecător. Dar numele împăratului ca a văzut semnul pe cer a sămas şi azi întru pomenirea noastră.
P.S.
Aştept cu nerăbdare reacţiile ferme ale USL la tot ce se petrece. Se pare că opoziţia nu a înţeles că politica nu se face doar la emisiunile Tv, ci mai ales în parlament şi în teritoriu, mai ales în teritoriu, altfel cîştigă tot Boc şi ai lui. Prea multe vorbe goale! Deocamdată nu m-au convins. Nici ei, nici televiziunile, cîte or fi rămas! Celor de la televiziuni le-a spus cineva că nu urmăresc un subiect pînă la capăt. Şi avea dreptate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu