Deci, un omagiu adus lui Enescu de nota 10. Cu marcarea Festivalului şi în alte oraşe mari ale ţării. Spre cinstea organizatorilor, am găsit de toate; muzică modernă şi barocă, operă, Wagner, aşa cum îi plăcea lui Enescu, muzică românească, spectacole în puaţă, la îndemîna tuturor…
În toată aiureala în care trăim, luna septembrie a fost un moment nu doar de respiro, ci şi de încurajare. Mai există, chiar dacă rareori, apreciarea adevăratelor valori. Să de-a Domnul să ne trezim! Sper să mai fie timp, sper să mai fim încă un popor şi nu doar o populaţie. Sper ca experimentul "turmă", început de cineva, unedeva, să eşueze iarăşi, cum s-a mai întîmplat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu