4 iulie

Azi americanii îşi sărbătoresc ziua naţională. Vom fi informaţi cu mare pompă, se vor face transmisiuni în care o mulţime de persoane vor fi extrem de încîntate să spună ce onoare li s-a făcut fiindcă au fost invitaţi, iar televiziunile vor sta să vadă ce oameni politici şi reprezentanţi ai statului vor fi alături de "campionii democraţiei."

Pe mine mă interesează cam cu ce se pot lăuda americanii după al doilea război mondial, respectiv după cele două bombe lansate asupra Japonie, pentru care nu şi-au cerut scuze nici azi, măcar faţă de "pagubele colaterale".

Deci: cîteva războaie: Coreea, Vietnam, Yugoslavia, Irak, toate, absolut toate, fără altă raţiune decît dorinţa de putere, de putere politică şi economică, mascată sub numele de  "implementarea democraţiei". Alte războaie doar le-au sprijinit din umbră, ori au închis ochii la tot felul de orori. Nu-i interesa şi acolo implementarea democraţiei!

Am mai putea adăuga o mulţime de lovituri de stat, mai ales în America Latină, dar nici grecii nu cred că au uitat încă amestecul american în drama de la ei. În America Latină cu două dintre acţiuni au depăşit orice limită : 11 septembrie 1973, lovitura de stat dată în Chile CIA împreună cu un concern ITT (cînd vorbesc despre alt 11 septembrie, ar trebui să se gîndească puţin la ce au făcut cîndva!) cînd au eliminat un guvern ales democratic prin vot şi lovitura de stat din 1976 din Argentina, poate cel mai oribil lucru din tot ceea ce s-a întîmplat pe pămîntul latino-american. Asta ca să nu mai pomenim Guatemala, Nicaragua, Salvador ori cîte altele.

Frumoase rezultate! Dar la ce poţi să te aştepţi de la un stat care are indecenţa de a scrie pe dolar că ei cred în Dumnezeu ? Nu mă îndoiesc, depinde în care! Pentru că şarpele urcat pe două bare, la care ei se închină, nu are nimic comun cu divinitatea aşa cum o înţelegem cei mai mulţi dintre noi.

Deci, să sărbătorească! I-au închis pe adevăraţii stăpîni ai ţării în rezervaţii şi aproape că i-au exterminat, dar ne dau lecţii de democraţie! Neştiind că democraţia s-a născut cu multe milenii în urmă în Grecia antică. Frumos şi la mai mare!