Am spus că voi reveni pe blog în jur de 1 septembrie şi o voi face în mod serios.
Deocamdată, avînd în vedere că situaţia din ţară e pentru foarte mulţi absolut deprimantă, voi scrie uneori pe scurt despre ceea ce urmează să dezbat pe larg în toamnă. Ceea ce mi-am propus este să vin cu o lecţie de supravieţuire.
Supravieţuirea nu înseamnă doar să treci cu bine peste un accident sau boală, ci şi să şti să-ţi duci viaţa cît de cît frumos, într-o lume care nu îţi prea lasă speranţe. Aşa că voi aborda tot felul de metode. Pe propria-mi piele am văzut altădată că se poate, că întotdeauna există ceva frumos de care să te bucuri şi că speranţa te poate ridica pe linia de plutire.
E adevărat că viaţa noastră pare să nu ne prea lase speranţe, dar trebuie să ne amintim că pe cei care astăzi pretind să ne organizeze vieţile sau şi mai rău, să ni le supravegheze, tot noi i-am făcut puternici, deci îi putem obliga să revină în nişte limite. Greşala cea mai mare a fost că nu ne-am întrebat unde a dispărut, într-o clipă, securitatea lui Ceauşescu şi puternicii fostului sistem. Au crezut mulţi dintre noi că sistemul era reprezentat de doi oameni, iar azi suportăm consecinţele. Poate deschidem în sfîrşit ochii! Sau fugim în lumea mare, crezînd că acolo e altfel doar pentru că privim superficial situaţia Europei şi a lumii...
Dar dacă rămînem, atunci trebuie să învăţăm temeinic lecţia de supravieţuire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu