Lecţia italiană

A treia lecţie italiană : să nu te dai bătut şi să-ţi aperi valorile.

Peste Italiau trecut de toate. Războaie, dezastre, corupţie. Spre deosebire de noi, eu nu s-au resemnat.
În Italia se respectă valorile naţionale şi mai ales se apără. Dacă cineva ar fi avut curiozitatea ar fi putut observa că în fiecare vară se prezină oraşe şi munumente pentru ca turistul, italian sau străin, să afle ce ce are de văzut. Şi apoi, dacă într-o localitate există o biserică de cîteva secole şi cîteva case avînd un anumit stil, ori dacă o personalitate s-a născut într-o anumită localitate poţi să afli imediat.Şi ai posibilitatea să şi ajungi acolo, fără a fi o aventură, cum e pentru noi să ajungem la Sarmisegetuza. Chiar dacă nu o duc prea bine, ei nu îşi lasă trecutul în paragină.
Mai mult, toţi cîntăreţii şi ceilalţi artişti, indifirent de vîrstă sînt respectaţi şi invitaţi în spectacole sau li se iau interviuri. Nimeni nu este considerat prea bătrîn sau depăşit, dimpotrivă, există loc pentru toţi!
În plus, ei nu se tem de probleme. Fiind înconjuraţi din trei părţi de mare, fluxul migranţilor dinspre Africa şi Orient este peste tot. Mai ales în centrul de la Lampedusa e greu de făcut faţă. De cele mai multe ori Europa nu i-a ajutat. Totuşi s-au descurcat. E adevărat că în ultima vreme s-au trezit şi vecinii că au probleme şi atunci au înţeles că e nevoie de un plan şi că Italia are nevoie măcar de sprijin logistic.
În sfîrşit vreau să vorbesc despre ceva ce am văzut recent. O închisoare de pe o insulă, un fel de regim semideschis de la noi. Oamenii erau învăţaţi o meserie, aveau o grădină unde puteau lucra, dar şi un atelier de lemnărie. În curte erau săli unde se puteau întîlni cu familiile, nimeni nu i-a oprit pe reporteri să filmeze şi să ia interviuri. Mai mult erau foarte organizaţi în activitatea de la bucătărie şi de făcut ordine atît în curte cît şi în grădiniţa de flori. Unul dintre deţinuţi spunea că a decis să termine cu viaţa dinainte şi să devină altfel de om.
Noi în schimb o avem pe doamna Prună, care a rămas surdă chiar şi la solicitările UE, de unde provine. Aşa că noi toţi vom plăti milioane de euro pentru sadismul sau nepriceperea respectivei persoane.
Eu cred că o astfel de persoană ar fi trebuit fie să plece deja demult, fie să răspundă pentru prejudicii. Ea şi cel care o ţine acolo, deşi a dat dovadă că nu se pricepe sau se bucură de răul semenilor săi.
Din păcate românii nu au reacţionat nici măcar la gîndul că banii plătiţi vor fi de la noi toţi şi astfel viaţa noastră va fi mai puţin bună. Şi nici cei care au rude în închisori nu au reacţionat. Aşa că vom plăti. Iar noi, cei din ţară, se pare că, indiferent cine va veni la putere, va trebui să ne pregătim pentru supravieţuire. Şi ceva îmi spune că nu va fi deloc uşor.