31 august

Nu voi vorbi despre mari scriitori, nici despre muzică, voi vorbi puţin despre arta bizantină. Şi asta pentru că m-am săturat să-i aud pe unii cum folosesc noţiunea de bizantin, ca şi pe cea de balcanic, în sens peiorativ. Nu domnilor, Balcanii au dat multe lucruri valoroase, despre epoca de glorie a Bizanţului, ce să mai vorbim. Practic a salvat şi Răsăritul şi Apusul, iar dacă nu exista Constantinopole, nu ar fi existat nici Roma, nici Parisul. Aşa că occidentali ar putea să mai lase din aroganţă, iar noi să încetăm să-i mai privim ca nişte zei şi să ne amintim ce spunea Iorga: „... se impune revizuirea perspectivelor asupra dezvoltării civilizaţiei umane pe continentul european, spre a acorda locul cuvenit şi a se recunoaşte rolul conferit de istorie civilizaţiei bizantine.” Aşa că cei ce strîmbă din nas la cele două cuvinte, ar face mai bine să pună mîna pe Charles Diehl, dacă „Bizanţ după Bizanţ” nu-i mulţumeşte. Pentru că înainte de a da verdicte „savante”, ar fi cazul să mai înveţe puţin.

30 august

Nu mai e nimic la televizor. Nimic în afară de bîrfe, politice sau nu, ori de plonjarea unora în ridicol. Foarte bine, doar l-am dat lumii pe E. Ionesco!

Nici măcar seriale nu mai avem, tot zicea unul că ţara asta e o telenovelă. Dar să fie bune! Da, domnilor, degeaba strîmbaţi din nas, există şi telenovele bune, uneori. Şi decît să vezi şleahta de la guvernare, mai bine un tip sau o actirţă bine. Oricum şi televiziunile de ştiri ar avea mai multă audienţă şi mai multă eficienţă dacă, în loc să bată cîmpii cu subiecte de doi lei (era să zic de şaptebani), ar transmite o telenovelă anume. Se numeşte „Candidatul” şi prezintă momentul în care în Mexic, PRI (cel care au stat 60 de ani la putere), pierdea alegerile. Poate aşa vor înţelege şi românii cam ce ar putea să se întîmple, dacă pe Ceauşescu l-au uitat. Oricum vremea aceea a fost o glumă pe lîngă ce ne-ar putea aştepta. Aşa că, succes la căutat respectiva telenpvelă, e cam de prin 2003, dar extrem de actuală pentru ce se petrece la noi!

29 august

Nu mai avem stat! Nu mă refer la statul de drept, acela a murit de ceva vreme. Mă refer la un stat numit România, care dacă mai există, e doar pe hîrtie. Motivul ? Nu avem bărbaţi adevăraţi, bărbaţi politici, desigur, care să-şi asume responsabilităţile!

În această situaţie nu mă miră că populaţia nu reacţionează (nu mă refer aici la cazurile izolate, ci la oameni, în general), că nu mai are nici demnitate şi nici măcar instinct de conservare. Pentru că de asta ţine în final faptul că nu reacţionezi.

Ce mă surprinde însă că nu reacţionează nici „democrata” Europă. Oare singurul scop a fost să îşi extindă piaţa de desfacere şi să ne cumpere ieftin ? Şi apoi ?...

27 august

Aş fi vrut să vorbesc despre dragoste, despre dragostea care dăinuie toată viaţa şi dincolo de ea. Mi-am dat seama că nu găsesc cuvinte care să exprime acest sentiment. A găsit însă un mare compozitor, G. Verdi, frazele muzicale care s-o facă. Pentru că duetul final din „Aida” e fără îndoială cel mai frumos duet de dragoste din întreaga creaţie de operă, e sentimentul cel mai înălţător pus pe note, cum nimeni altul nu a ştiut să o facă.

26 august

De ce sînt maghiarii mîndri de cum arată Budapesta ? De ce se supără cei de la Bucureşti cînd unii romîni spun că cele două capitale nu suportă comparaţii ? Iată doar două imagini edificatoare.

E adevărat că avem şi noi o mulţime de frumuseţi, doar că nu ştim cum să le scoatem în evidenţă. De fapt, nici măcar noi nu ştim să le preţuim. Despre locurile demne de admirat şi despre cît de puţin le preţuim, vom vorbi începînd de săptămîna viitoare.

25 august

Ce ar fi să ne gîndim şi la o prăjitură. E o reţetă dintr-un caiet mai vechi, o reţetă de altădată.

Tort punch

15 gălbenuşuri se amestecă bine cu 15 linguri de zahăr şi cu albuşurile bătute spumă. Se adaugă 15 linguri rase de făină şi se pun 2/3 din cantitate într-o tavă. Se coace pandişpanul, iar cînd s-a răcit se taie în două. Se coace apoi şi cantitatea rămasă. După ce s-a răcit se înmoaie într-un amestec din 100 ml rom, 50 ml sirop de zmeură şi 1 plic zahăr vanilat. Acest blat se aşează între celelalte 2  şi se lasă să stea puţin. Între timp se prepară o glazură de rom şi se glasează tortul.

Glazura: în funcţie de cantitatea necesitată pentru glasare se freacă zahăr pudră cu rom pînă se albeşte.( în cazul de faţă, cam 200-250 gr zahăr se freacă bine cu 5-7 linguri de rom. Dacă e prea puţin rom se adaugă cîte puţin.)

* pentru cine nu se pricepe la glazuri, se poate opri la una clasică, la fel de potrivită, cea de ciocolată (cacao) şi anme, 150 gr zahăr, 2 linguri cacao, 5 linguri apă, unt cît o nucă. Se fiebe totul pînă se îngroaşă, mestecînd ca să nu se prindă. Se toarnă caldă şi repede peste tort.

24 august

Să rămînem în tema culturii ruse. Există cineva care să nu se lase fermecat de un spectacol cu „Lacul legedelor” ori să nu fie fermecat măcar de unul dintre marii scriitori ruşi ? Vă propun acum pentru lectură Dostoievski, dar nu titlurile celebre, ci unul ce se numeşte „Nopţi albe”. Citiţi şi nu o să vă vină să credeţi! Pe mine acel „Doamne, o clipă doar...”, mi-a întărit convingerea că iubirea adevărată poate să existe. Doar că, pentru a nu o lăsa să moară, trebuie să-ţi ajungă clipa. Şi asta e foarte greu!

23 august

Moment istoric controversat, odinioară motiv de manifestaţii, pentru că aceea era ziua eliberării de unii, pentru a ne subordona altora. Ce ironie! Televiziunile vor vorbi la nesfîrşit aceleaşi tîmpenii. Aşa că vom continua să-i lăudăm pe englezi şi pe americani, mai ales pe americani, în ciuda modului cinic în care ne-au negociat. Şi ne vor negocia ori de cîte ori le va fi în avantaj. De aceea nu înţeleg ce demon ne împinge să vedem doar în ruşi nişte duşmani ? Ceea ce e mai trist e că în entuziasmul lor manipulator, cei ce aruncă vina exclusiv asupra Uniunii Sovietice şi continuă s-o arunce şi asupra Rusiei de azi, uită să amintească oamenilor că ruşii au dat totuşi culturii universale un Puşkin, un Tolstoi, un Dostoievski, un Gogol, un Ceaicovski, un Rahmaninov, un Stravinski, un Rubliov, un Petru cel Mare... Dar despre ultimul, vom mai vorbi.

22 august

Am hotărît să vorbesc despre cei pe care istoria îi consideră mari bărbaţi de stat. Asta poate şi pentru că în acest moment în Europa şi în lume nu prea mai avem aşa ceva. Ca exemplu: SUA sînt conduse de un ins care se pricepe mai bine la prinsul muştelor, decît să rezolve criza. Tot mai bine decît cu războinicul de operetă dinaintea lui!

În Europa situaţia e şi mai jalnică, avem de ales între un domn fără nume, un măscărici, o faţă „umană” a mafiei renăscute şi o precupeaţă care aproape a reuşit să cumpere locul de naştere al democraţiei.

Mai rămîne un singur personaj, el ne cam dă fiori, dar e singurul bărbat adevărat în toată adunătura asta!

Dar să ne întoarcem la istorie!

Alexandru Macedon.

A murit atît de tînăr, încît te întrebi cînd a reuşit să creeze acel imperiu uriaş ? Desigur, imperiul s-a destrămat imediat după moartea sa, asta e soarta tuturor imperiilor şi a ar trebui să învăţăm ceva din istorie! Totuşi a dus în restul lumii antice o parte din cultura Greciei şi a adus Greciei ceva din cultura altor popoare. A meritat sau nu sacrificiul ?

Mărturisesc că eu nu sînt de acord cu războiul şi nu ăsta e genul de eroism pe care să-l admirăm. Nu e vorba de eroism cînd îţi omori semenii pentru a-i cuceri, ci de sete de putere! Totuşi, Alexandru are mai multe scuze decît alţii. Era extrem de tînăr şi tentat să greşească, chiar dacă a fost elevul lui Aristotel. A preţuit cultura, a sfîrşit prin a-şi da seama că gloria sa e efemer şii, mai ales, a murit prea repede şi cînd avea totul, ceea ce în ochii unora e suficient ca să i se ierte  păcatele. Dar să aflăm cîteva păreri despre el :

„Totdeauna s-a ferit să lupte în ceasurile însorite, deoarece nu voia să cucerească lumea ca un om, ci ca un zeu, adăugă ea în şoaptă,. Şi-a purtat bătăliile pentru a obţine ceea ce grecii îi refuzau, recunoscîndu-i meritul de cuceritor al lumii, dar nevrînd să i-l recunoască pe acela de cuceritor al unei linişti fără sînge.” (Octavian Paler, Apărarea lui Galilei)

Şi pentru că vorbea domnul Paler despre ceasurile însorite...

„Sub cerul persan, Alexandru cel Mare

Umbla prin pustiu, pe sub streşini de stînci.

.....................

Atunci obosit şi setos, Alexandru

întoarse privirea în jur prin deşert.

...............

Sub coifuri fluide, respinse de slavă,

soldaţii boleau de-un amarnic pojar,

ţinînd cu cercei şi cu bumbi, în alai

superbele hamuri de flăcări pe cai.

.................

Cu coiful în mînă, cu apa visată,

el sta singuratic privindu-i abia.

..................

Dar el se întoarse deodată, şi-apoi,

comoara din coif le-o dădu înapoi.

..............

Atunci călăreţii strigară în cete,

..............

Şi du-ne, Stăpîne, de-acum unde vrei:

cu tine noi nu sîntem oameni, ci zei!”

(Şt. Aug. Doinaş, fragmente din Alexandru refuzînd apa)

Să fi fost acesta secretul lui Alexandru, sau e doar imaginaţia unui poet ?

Din păcate Alexandru n-a construi nimic, a încercat uneori, însă şi pentru limitele sale altcineva are o explicaţie, cum explicaţii există pentru tot ce a înfăptuit ori nu a apucat să înfăptuiască el.

„....Pe urmă Alexandru nu putea cuceri şi clădi. Opera lui era să se prelungească mult dincolo de hotarele propriei vieţi. El veni ca să încheie un ciclu şi să strîngă vremelnic în acelaşi cerc al glorioasei sale voinţitoate străbunele civilizaţii care erau să se stingă în urma acestei apoteoze.”

„Izbînda lui Alexandru n-a fost nebunie. Nebuni au fost urmaşii lui cari au vrut să reţie clipa fugară şi unică dăruită de zeii împăratului lor.

Ce a fost la dînsul glorie, la ei n-a fost decît ambiţie.” (G.M. Cantacuzino, Pătrar de veghe)

Mă întreb dacă peste două milenii îşi va aminti cineva numele conducătorilor de azi.

20 august

Să ne bucurăm o clipă de liniştea unui amurg la malul oceanului, fiecare cu singurătatea noastră şi cu versurile care însoţesc o imagine minunată 

                                    Quoi de plus agreable que de rever le soir

                                     Etendu sur le sable

                                     Et de contempler dans un eclat vermeil

                                     La-bas, sur l’Ocean, le couche du soleil.

Din păcate tastatura nu-mi permite accentele, dar cei ce ştiu franceză le vor pune singuri, iar pentru ceilalţi oricum nu are importanţă. Traducerea, fără pretenţii, ar fi : Ce poate fi mai plăcut, decît să visezi seara, întins pe nisip şi să contempli cum într-o izbucnire roşiatică, acolo pe Ocean, soarele merge la culcare.

19 august

Zi de amintire tristă.

1936, Granada. Poezia devenea mai săracă. Inima rănită de moarte a lui Federico Garcia Lorca îi lăsa sufletul să fugă spre aştri. Era probabil acolo o lume mai bună decît cea din pragul războiului civil din Spania. Ura falangiştilor nu a trenurat nici măcar în faţa frumuseţii unui vers. Peste cîteva zile vînzătorii de ziare anunţau peste tot cumplita veste: "Fedrico Garcia Lorca! Împuşcat la Granada!". Toţi ce-i care îi preţuiseră frumuseţea versurilor au simţit atunci că lumea se află la răspîntie şi că "Din toate părţile/eu/ văd pumnalul/în inimă."

18 august

Ce mîncăm dimineaţa în aceste zile de vară ? Mulţi nimic, alţii ce apucă, în grabă, chestie profund nesănătoasă. Prin alte părţi se mănîncă fructe, tocmai pentru că ele sînt mai indicate dimineaţa. Atunci ce ar fi să încercăm şi noi nişte reţete uşoare ?

Reţeta 1

Într-un bol de sticlă tăiaţi în cuburi cam de 2 cm, cam 250 gr pepene roşu, fără sîmburi, adăugaţi cîteva felii foarte subţiri de jambon, 50 gr şi presăraţi deasupra cam 25 gr brînză cu mucegai. Şi poftă bună!

Reţeta 2

Tăiaţi un pepene galben în două, cu o tăietură în zig-zag, pentru că e mai estetic. Curăţaţi de seminţe şi apoi scoateţi miezul cu un instrument special, care seamănă cu cel de îngheţată, dar e mult mai mic. Puneţi jumătate din bilele obţinute astfel într-un castron şi restul împreună cu pepenele păstraţi-le pentru reţeta 3

Bilele din castron se vor amesteca cu grijă cu şuncă de Praga sau prosciutto, tăiate cubuleţe şi cu bucăţi de caşcaval. Dacă aveţi caşcaval afumat e şi mai bine. Gata salata!

Reţeta 3

În tr-un vas tăiaţi felii cîteva piersici, cîteva prune, bilele de pepene, boabe de struguri, o mînă de afine spălate şi scurse bine, un măr tăiat în felii subţiri (şi trecut prin zeamă de lămîie ca să nu oxideze), o pară, alte fructe după preferinţă. Amestecaţi totul, puneţi un plic de zahăr vanilat şi, după, renunţaţi la alcool, nu e absolut necesar, dar salata e mai bună.

Puneţi compoziţia în jumătăţile de pepene şi lăsaţi la rece 20 min. Cînd o serviţi, puneţi alături şi un mic bol cu frişcă pentru cine doreşte.

17 august

Federico Garcia Lorca, mare poet al sexolului XX! Poet şi dramaturg (Mariana Pineda şi Nunta însîngerată îi aparţin), avînd o viaţă scurtă, cu final tragic. Voi reveni, azi vreau să vă dau doar cîteva mostre de vers. Începutul unei poezii şi sfîrşitul alteia, apoi integral una dintre cele mai frumoase poezii cu care m-am întălnit.

Diamantul                                                             Cîntec de toamnă

  Diamantul unei stele                                           Astăzi în inimă simt

a brăzdat cerul adînc,                                           un tremur vag de stele

pasăre de lumină care                                           şi toţi trandafirii sînt

vrea din univers să scape                                      la fel ca durerea-mi de albi.

şi fuge din cuibul imens

unde era prizonirtă

fără să ştie că poartă

legat la gît un lanţ.

Ghitara

Începe plînsul

ghitarei.

Se sfarmă cupele

zorilor.

Începe plînsul

ghitarei.

S-o linişteşti e zadarnic.

Nu-i cu putinţă

s-o linişteşti.

Plînge monoton

cum plînge apa,

cum plînge vîntul

peste nămeţi.

Nu-i cu putinţă

s-o linişteşti.

Plînge lucruri

îndepărtate.

Nisipul din sudul fierbinte

ce vrea albe camelii.

Plînge pentru săgeata fără de ţintă

amurgul fără-auroră,

şi prima pasăre moartă

pe creangă.

O, ghitară!

Inimă rănită de moarte

De cele cinci spade,

Aşa ceva să tot citeşti! Dar cîţi dintre tineri au habar cine e Federico Garcia Lorca ?

16 august

La televizor moleşeală. Chiar şi posturile străine simt că e vacanţă. Cît despre canalele de ştiri, nu există speranţe de mai bine. Pînă şi domnul Badea, s-a plictisit şi a plecat cine ştie pe unde.. Sper să se întoarcă cu noutăţi!

 Mezzo a dat un concert ca lumea. Cel al lui Placido Domingo de anul trecut din Georgia, care a fost superb, după care iar nu ne prea dă nimic. Nici măcar reluări ale unor spectacole puse prost în scenă, dar cu interpreţi buni. Probabil trebuie să aşteptăm toamna, care oricum nu e departe.

15 august

Azi e Sfînta Maria, zi de sărbătoare şi de rugăciune. Să spunem deci:

Sfîntă Maria, maica lui Dumnezeu/ roagă-Te pentru noi păcătoşii/ acum şi în ceasul morţii noastre. Amin!

Şi să facem asta privind-O cu ochii tuturor creştinilor de pe pămînt.

13 august

Viaţa în România e tot mai obositoare şi mai lipsită de speranţă. Cred că a fost cea mai tristă vară din multe altele pe care le-am trăit.Ca să fiu dreaptă, nici prin restul lumii lucrurile nu stau diferit. Şi nu pot să nu mă întreb ce se întîmplă cu oamenii, de ce se lasă atît de uşor manipulaţi ? Ce s-a întîmplat cu noi în ultimele decenii ? Ne vom trezi, ori ar putea să fie adevărat că 2013 e anul în care ?…

12 august

Mai călătorim puţin ? Ce ziceţi de cîteva locuri minunate, în clipa în care soarele se pregăteşte să plece pe alt tărîm ? Poate ne ridicăm moralul.

11 august

Supă de mere:

4 - 5 mere, în funcţie de mărime, dar să fie făinoase şi, dacă se poate, acrişoare, se curăţă, se taie cubuleţe şi se pun la fiert în apă puţină, pentru 10 minute.

Pînă atunci se taie o ceapă mică foarte fin, iar în perioada cînd este, praz, cam o cucată de 2-3 cm din partea albă, se pune cu 3 linguri de ulei să se înmoaie. Se adaugă apoi 2 linguri făină se mestecă şi nu se lasă să se prăjească. se adaugă încet cam 1 l apă, aşa ca să nu se formeze cocoloase. Apoi, după ce au fiert merele se scurge apa în supă , iar din mere se face un pireu. Se adaugă şi ele în oală, se potriveşte de sare şi, în funcţie de cît de dulci sînt fructele, se adaugă 1-2 linguri de zahăr şi la sfîrzit o linguritî de prag de scorţişoară. Se mai dă un clocot, apoi se tragea la o parte şi i se pune capac.

Se serveşte cu iaurt cremos, sau smîntînă şi crutoane de pîine părjită.

Obs. - la 5 mere potrivite, cantitatea de lichid trebuie să fie cam 1,5 - 2 l , în funcţie de preferinţă.

10 august

Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, poet, o personalilate cum numai lumea florentină a lui Lorenzo Magnificului putea da umanităţii. Din păcate, lumea noastră cu ifose de civilizaţie nu mai ştie nici măcar să-i aprecieze la justa lor valoare pe uriaşii Renaşterii, cu atît mai puţin să-i invidieze, în sensul bun, desigur!.

Deci:

Moise, Pieta, David, Capela Sixtină

Şi cîteva versuri în original şi în magistrala traducere a Etei Boeriu

Come puo esser ch`io nos sia piu mio ?                  E cu putinţă a-mi fi străin eu însumi?

O Dio, o Dio, o Dio,                                                O, Doamne, Doamne, plînsu-mi

chi m`ha tolto a me stesso                                        te roagă spune-mi cine

c`a me fusse piu presso                                            mie m-a smuls şi ştie

o piu di me potessi che poss`io ?                             să poată-n mine mult mai mult ca mine?

O Dio, o Dio, o Dio,                                               O, Doamne, Doamne, cine,

come mi passa el core                                            ce foc mă poate-ncinge

chi non par che mi tocchi ?                                     cînd nimeni nu m-atinge?

Che cosa e questo, Amore,                                      Prin ochii mei, Iubire,

c`al core entra per gli occhi,                                    ce-i par ace se varsă,

per poco spayio dentro par che cresca ?                în loc prea strîmt crescută peste fire?

E s`avvien che trabocchi ?                                     Şi dacă se revarsă?

9 august

Ca să rămîn în lumea politică: dacă televiziunile, mai ales cele de ştiri, vor toca pînă la exasperare cîte un subiect care loveşte în putere, vor obţine exact efectul de la prezidenţiale. Cred că am mai spus asta, dar pînă şi Antena 3 pare a face campanie pro PDL şi Băsescu, tocmai pentru că acelaşi subiect se dezbate în 2-4 emisiuni într-o singură zi. Ba se reia uneori şi în ziua următoare, aşa că te muţi pe italieni, francezi, spanioli, ori seriale turceşti, numai să scapi. Şi mulţi vor zice, uite, numai de aia votăm cu ei! Soluţie păcătoasă, dar cînd intervine lehamitea, mulţi nu mai gîndesc ce va urma.

8 august

Hotărît lucru, nu amem oameni politici! Pentru că, deşi e vacanţă, USL-ul ar trebui să tragă pe brînci, nu să se culce pe lauri, lauri obţinuţi mai ales ineficienţei actualului Guvern, nu meritelor proprii. Cîteva exemple: PNL e în general foarte prost organizat în teritoriu şi se poate întîmpla, cum s-a mai întîmplat, să nu se sinchisească de alegeri şi să tragă chiulul de la muncă. În schimb PSD, se culcă pe laurii organizării foarte bune pe care a moştenit-o, fără să verifice dacă, după atît de multe schimbări în conducerile locale, asta mai e valabil. PC crede că nu are prea mult de lucru, că vor munci aliaţii, altfel cum s-ar explica faptul că un fruntaş al partidului cum e o doamnă manager, Grapini, e mai mult pe ecranele televiziunilor, decît în judeţul de baştină, Timiş, care pe harta opţiunilor pare a fi portocaliu. De fapt, culoarea portocalie din partea de vest a ţării şi din unele judeţe din Transilvania nu cred că se datorează în primul rînd dragostei pentru PDL, ci ineficienţei celorlalţi. Mai gîndiţi-vă domnilor!

6 august

"Nici iadul nu-i prea în adîncuri, nici cerul nu-i prea departe, cînd mergi să-ţi scapi prietenul de la pieire. Nici crèmenea nu e prea tare, dacă trebuie să-ţi sapi drum prin ea, ca să ajungi la dînsul, nici apele prea adînci, dacă îţi ţin calea, nici flacăra focului nu-i mistuitoare - nimic nu poate, nu trebuie să-ţi stăvilească drumul…"

Fragmentul face parte din "Toate pînzele sus!", cartea lui Radu Tudoran, în care se vorbeşte ca în puţine locuri despre prietenie. Ăsta a fost mereu şi idealul meu şi sînt convinsă că exemple de astfel de prietenii mai există încă.

Mă întreb însă de ce, în loc să facă seriale tîmpite, nimeni de la noi nu reia "Toate pînzele sus!", dar nu aşa cum a fost el exranizat odinioară, ci în 50-60 de episoade. Şi nu trebuie să mergi pînă în Ţara de foc ca să filmezi; azi, cu thenica modernă şi cu un dram de inteligenţă se pot realiza multe. În plus, cred că ar fi o adevărată provocare!

5 august

Privesc năucită la ţara asta! Nu ştiu ce ni s-a întîmplat în toţi aceşti ultimi ani.

Nu mai apreciem valorile. Încep să mă întreb cîte mai avem, mulţi păşind încet spre altă dimenisiune, fără să apară alţii în loc. Celelalte valori: familie, dragoste, patriotism, le-am distrus deja demult. La televizor ni se prezintă o lume a viitorului virtuală, fără mirosul ierbii, fără cîntec de păsări, fără vuiet de valuri, fără sentimente… Oribil! Bine că, în marea sa înţelepciune, Dumnezeu nu ne va lăsa să vedem asta!

4 august

Ghiveci de legume  (reţeta seamănă cu viaţa noastră)

2-3 linguri de ulei, o ceapă potrivită, un ardei, un morcov mai mare, se călesc puţin apoi se adaugă o mînă de fasole verde, cîteva bucheţele de conopidă (se poate şi fără), un dovlecel, o vînătă cubuleţe, 2-3 cartof rondele.. Se pune apă şi cînd s-au înmuiat, se potriveşte de sare piper şi pătrunjel, apoi se adaugă deasupra 4-5 roşii (în funcţie de mărime)şi se dă la cuptor pentru 15-20 de minute. Se serveşte cu pătrunjel proaspăt şi, cine preferă, poate adăuga iaurt.

Salată exotică (iar asta cu visul nostru)

1/4 dintr-o varză potrivită se taie fideluţă şi se sărează.

Se taie cubuleţe un măr acrisor, apoi se stropeşte cu lămîie ca să nu oxideze.

Se dă pe răzătoarea cu ochiuri mici o jumătate de morcov.

Se taie triunghiuri 2-3 felii de ananas (proaspăt sau din compot), dacă sînt gata tăiate, se pun la scurs cam 2 linguri.

Se scurg 4-5 linguri de porumb din conservă.

O lingură de stafide

Se amestecă ingredientele, se adaugă lămîie şi fulgi de cocos(cam 2 linguri) şi se lasă să stea o 1/2 h la rece înainte de a o servi.

3 august

Ca să vedeţi cam spre ce ne îndreptăm, vă recomand cîteva romane celebre ale scriitorilor Americii latine: Toamna Patriarhului, Recursul la metodă, Eu Supremul, Domnul Preşedinte, Conversaţie la Catedrala şi mai sînt. Voi vorbi cu altă ocazie mai mult despre ele! În acest moment, important e să fie citite. Nu de alta, dar să ne fie mai clar spre ce ne îndreptăm. Iar dacă nu vom deschide ochii, dacă nu vom învăţa din cărţi, la fel cum alţii nu învaţă din istorie, atunci…

2 august

Cele mai multe emisiuni TV de la noi sînt anoste. Fac excepţie cele ale domnilor Badea şi Ciutacu, uneori şi altele, cînd nu reiau pînă la saturaţie "tema zilei", de obicei şi ea banală. Vreau altceva de la domnul Răzvan Dumitrescu, poate mai mult şi mai ales ceva  mai original.

În schimb, voi scrie despre întrebările pe care jurnaliştii nu le-au pus pînă acum.

Poate că domnul Badea are dreptate, jurnalismul nostru e slab, dar tot mai există nişte oameni care, dacă ar vrea, ar putea ridica nişte probleme, chiar dacă asta riscă să le clatine părerile despre anumiţi oameni.

1 august

Nu e deloc surprinzător că la capitolul politică mă refer atît de puţin la ce se întîmplă la noi. Asta pentru că la noi nu se întîmplă, de fapt, nimic. Ne pierdem în vorbe inutile ce pot să facă audienţă de o zi, dar nimic mai mult. M-au dezamăgit nu doar portocalii, ei sînt ori nepricepuţi ori corupţi, iar unii şi una şi alta. Dar nici cu ceilalţi nu mi-e ruşine. La liberali nu se întîmplă nimic, nici nu se poate, domnul Antonescu sufocă orice idee ce nu vine de la grupul său, iar dincolo domnul Ponta crede că le ştie el pe toate. Măcar lasă la emisiunile tv oameni pregătiţi, dar asta nu e suficient. Măcar la Adrian Năstase mă aştept să înţeleagă că oamenii aşteaptă cu totul altceva. Nu doar o viaţă mai bună, chiar dacă li s-a repetat pînă la saturaţie că doar banii sînt importanţi. Atunci să nu ne mirăm că nu mai avem valori, că nu mai contează nici familia, nici demnitatea muncii. Şi nici măcar de viaţa oamenilor nu se ocupă, nici ei nu promovează decît rareori competenţa, nici nu fac oferte credibile. Economia românească tot ei, în cei douăzeci de ani, au făcut-o praf şi nu vin cu o ofertă valabilă în agricultură. Atunci să nu se mire că noi ne-am săturat să ne mai dea lecţii tot cei care au stricat lucrurile (au sabotat inclusiv proiecte viabile pe care le-a avut Adrian Năstate, singurul care a fost capabil de gîndire pe termen lung), ori indivizi lamentabili şi oportunişti, de tipul găştii lui Oprea. Nici cu alţii nu mi-e ruşine, dar pe ăştia mă aştept să-i văd anul viitor pe lista USl. Dar atunci să nu se aştepte la votul nostru. Domnii din USL ar trebui să ne asigure că nu vor mai face coaliţie nici cu UDMR, nici nu vor mai primi alături de ei pe trădători, oricît de profesionoşti ar fi unii dintre ei. Să vedem, examenul se apropie!