Nu voi vorbi despre mari scriitori, nici despre muzică, voi vorbi puţin despre arta bizantină. Şi asta pentru că m-am săturat să-i aud pe unii cum folosesc noţiunea de bizantin, ca şi pe cea de balcanic, în sens peiorativ. Nu domnilor, Balcanii au dat multe lucruri valoroase, despre epoca de glorie a Bizanţului, ce să mai vorbim. Practic a salvat şi Răsăritul şi Apusul, iar dacă nu exista Constantinopole, nu ar fi existat nici Roma, nici Parisul. Aşa că occidentali ar putea să mai lase din aroganţă, iar noi să încetăm să-i mai privim ca nişte zei şi să ne amintim ce spunea Iorga: „... se impune revizuirea perspectivelor asupra dezvoltării civilizaţiei umane pe continentul european, spre a acorda locul cuvenit şi a se recunoaşte rolul conferit de istorie civilizaţiei bizantine.” Aşa că cei ce strîmbă din nas la cele două cuvinte, ar face mai bine să pună mîna pe Charles Diehl, dacă „Bizanţ după Bizanţ” nu-i mulţumeşte. Pentru că înainte de a da verdicte „savante”, ar fi cazul să mai înveţe puţin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu