Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, poet, o personalilate cum numai lumea florentină a lui Lorenzo Magnificului putea da umanităţii. Din păcate, lumea noastră cu ifose de civilizaţie nu mai ştie nici măcar să-i aprecieze la justa lor valoare pe uriaşii Renaşterii, cu atît mai puţin să-i invidieze, în sensul bun, desigur!.
Deci:
Moise, Pieta, David, Capela Sixtină
Şi cîteva versuri în original şi în magistrala traducere a Etei Boeriu
Come puo esser ch`io nos sia piu mio ? E cu putinţă a-mi fi străin eu însumi?
O Dio, o Dio, o Dio, O, Doamne, Doamne, plînsu-mi
chi m`ha tolto a me stesso te roagă spune-mi cine
c`a me fusse piu presso mie m-a smuls şi ştie
o piu di me potessi che poss`io ? să poată-n mine mult mai mult ca mine?
O Dio, o Dio, o Dio, O, Doamne, Doamne, cine,
come mi passa el core ce foc mă poate-ncinge
chi non par che mi tocchi ? cînd nimeni nu m-atinge?
Che cosa e questo, Amore, Prin ochii mei, Iubire,
c`al core entra per gli occhi, ce-i par ace se varsă,
per poco spayio dentro par che cresca ? în loc prea strîmt crescută peste fire?
E s`avvien che trabocchi ? Şi dacă se revarsă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu